Te-am visat. Am visat ca dormeam cu tine in brate si nu voiam sa ma mai trezesc. Am tinut ochii larg deschisi dar nici un firicel de lumina nu era prin preajma sa se aseze pe vreun lucru. Imi era frig si doar respiratia imi amintea ca mai traiesc. Toate simturile mi-au spus ca e intuneric negru, o liniste apasatoare si o racoare muta. Si ma invitau sa ma cufund in acea nemiscare totala. Am inchis ochii si te-am luat in brate. Te-am strans la piept si m-am incalzit. Atunci sufletul meu a prins aripi si s-a inaltat catre sufletul tau ca o raza de lumina.
Cat de singura este o stea in univers, inconjurata de niste planete lenese care isi misca praful mereu pe aceeasi elipsa. Singura? Gresesc. Pentru ca stelele isi trimit razele una alteia si se mangaie, se incurajeaza, se iubesc.
M-am aruncat in intunericul inert din nou si sufletul mi-a fost liber. Liber sa danseze cu celelalte miliarde de suflete... Sa gaseasca sufletul tau si impreuna sa straluceasca, sa se odihneasca unul in altul. Si acum te tin in brate, caci dincolo de intuneric suntem liberi, suntem unul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu